Arhive blog

Lava de alb, ninsoarea grabita…

Ploua. Si umbrela mea e in alt troleibuz… Unul isi uita norocul invelit in hartie de staniol…Se uita o fagaduinta. Un juramant. Niste flori uita sa mai rasara, niste izvoare uita sa curga. Incotro, globule, atat de grabit, incotro atat de distrat?! Read the rest of this entry

Anunțuri

ȘAH MAT!

doar tacerea sa vorbeasca intre mine si vant. Pentru ca altcineva nu vrea sa vorbeasca, sa strige, sa urle, sa cheme. Nimanui nu-i pasa, nici macar pisicii care-a trecut acum in fata mea (ah! ce dureroasa coincidenta!) Am iesit din joc fara sa-mi vad cartile, am primit un sah mat fara sa mut vreo piesa, si nici macar nu e ora 8. Si nu e primavara, e o gheata nesfarsita, o crusta rece (pe creier? sau pe constiinta?…trebuie sa fie o singura varianta, caci ne-am obisnuit, bineinteles, sa fie un singur vinovat, la ce bun doi?). Ar fi trebuit sa ne nastem fara trup, pentru ca incepand cu pacatul originar de a ne naste ne este indeajuns povara constiintei, nu credeti? Iremediabila e doar greseala de a te lasa strivit (?)…Cum ramane, Octaviane, cu cazul in care nici n-am apucat bine sa ma var sub talpa? Sau cerul insusi e o talpa colosala? Sau aerul? Sau L-U-M-E-A? Au lasat oare cu totii sa invinga fiara din ei si eu de rand cu dansii? Unde-s atunci cei care tremura in fata cobrelor, sau si-au facut si ei fluiere dintr-un vant vecin si s-apuca de imblanzit? Imi bandajez gura cu palma sa nu indraznesc sa-ncep sa fluier ca, ma rog,  nu m-a invatat maica-mea sa fac. Sunt o naiva. Naiva indiferenta care tremura. Si-am sa stau aici pana nu inghet de frig/frica. Cel putin, asa nu mai simti nimic.

p.s. Dau prea multe intrebari? :S

REVELAȚIE LA ORDINEA DE ZI

Nu vreau primăvară. Pentru mine e ceva infectat, un soare infectat, o căldură infectată, un pământ infectat de dezgheț și amintiri infectate de ani buni. O urăsc pentru că e prea vie și mă grăbește fiind, în același timp, somnolentă în calmul și liniștea mortală de care atârnă cele douăzeci și ceva (trei?) de grade Celsius.

Nedorința de a suporta trivialitatea primăverii din martie-aprilie o am de la paișpe ani. Îmi amintesc și motivul și încerc să evit senzația în fiecare an tâmpit o pătrime din care e caldul acesta nervos. E lipsa senzației totale, lipsa extremității, nu e nici frig să simți fierbințeala de sub hainele grele, nici cald să tânjești după gheața de patinoar sau zăpada nisipoasă și scârțâitul obraznic de sub cizme. Primăvara e a-senzație. Atunci, când nu simți mediul PE propria piele, îți rămâne doar să simți dublu ce e SUB piele, iar sentimentul e cât se poate de iritant și scârbos (poate). Read the rest of this entry

Praf de cuvinte sau cuvinte de praf…

E cald și plouă cu cerneală. Se împânzește cuprinsul dintre cer și pământ cu cuvinte șchioape și s-aude scârțâit de grafit tocit. Muzica ordonează acrostihuri care unesc țărna cu neantul de sus într-o infinită vocabulă neagră… urc pe litere ca pe-o scară continuă…se-ntâmplă să calc pe-un punct de pe “i” și mă-mpiedic  și-mi zdrelesc bărbia de litera dinainte, de litera dinapoi…

Un soare infectat arde urmele de zăpadă plină de noroi de pe marginea străzii. Crengi negre strălucesc în voluptatea luminii. Strălucesc și globuri oculare zgâriate de gânduri vorbărețe. Read the rest of this entry