Prima amintire :”>…a frigului impanzit de umbra stropilor de var…

Franturile pe care mi le amintesc sunt multe… multe sunt si senzatiile, si staruinta mirosului, si a culorii, si voluptatea imaginii mobile care o pot descrie pana la cele mai mici detalii…

Cladirea se afla intr-o ograda, culcata exact pe marginea unui podis sub care incepea un stadion colosal si parasit.  Am urat imaginea asta si poate asta e cauza pentru care mi-o pot reaminti atat de dureros de detaliat.  Uram culoarea albastra deschis a vopselei scorojite de pe drugii de fier a gardului, acelasi albastru deschis cu care era vopsit zidul si usa din bucati rotunjite din lemn, si decorul rotund de pe aceasta, si manerul de fier, ca un inel incovoiat si infipt in barna de lemn, albastru deschis… culoarea imi dadea impresia respingatoare de vechime a ratiunii, de traditionalism, daca vreti, de alura sovietica in care erau invaluite strazile, si strada la marginea careia se afla magazinul. Mai avea si ferestre inalte si stropite cu var pe care nimeni nu s-a obosit sa-l stearga, iar umbra stropilor in plina zi se imprastia pe podeaua de ciment, impreuna cu umbra perdelelor cu abajur copilaresc si ingrozitor de deprimant. Era liniste, iar ochii mei vechi de 8 ani scrutau zidurile interioare ascunse dupa rafturi enorme si goale pe alocuri.  Fara indoiala, nu era marfa destula, iar aceste goluri creau impresia unui depozit parasit in mijlocul caruia se afla o masuta cu abac si o cutie cu 2-3 bancnote ferfenitate, in fata careia, intinsa pe un scaun mult prea mic pentru dimensiunile ei, evident, uriase pentru mine, in halatul de acelasi albastru deschis, o vanzatoare plictisita rasfoia un saptamanal vechi de vreo jumatate de an, impanzit cu litere rusesti. Stiam rusa, invatasem sa scriu in rusa inainte sa pot citi in romana, din cauza vacantelor de vara petrecute in satul buneilor mei. Uram si staruinta cu care acestia voiau sa invat la perfectie limba, desi aceasta era unicul mod de comunicare cu copiii de acolo si care, pana la urma, imi convenea.  Obisnuiam sa cumpar caiete in linii mici , verzi si cu broscute pe ele, de astea erau mai scumpe decat cele obisnuite, dar imi placeau si-mi permiteam luxul de a intinde tot felul de monstruozitati colorate anume in caiete de-astea – verzi si cu broscute, imi mai cumparam radiere, desi nu-mi cumparam creioane; si gume de mestecat gustul carora disparea dupa maximum doua minute si jumatate de molfait. Dar toate astea nu contau, conta doar ca aveam o varsta prea mica pentru ca sa-mi permit sadismul de a intra in ambianta ceea morbida regulat, analizand toate colturile si marfurile aliniate cu strictete dupa categorii, incat intreaga incapere amintea o catacomba cu toate proviziile necesare in cazul unei catastrofe nucleare (desi radierele si caietele….hmm…)

Ieseam din magazin (/magazie?) cu un teribil sentiment de revenire, aerul de afara era intotdeauna prea cald si sufocant, sau asta era, probabil, prima senzatie de evadare.  Paradoxal pentru ograda aia controversata era prezenta unor tulpini ale tufisurilor de trandafiri  ingraditi de piatra varuita in fata intrarii in magazin, dar era de ajuns sa faci cativa pasi curiosi in spatele cladirii pentru a descoperi masinarii vechi de decenii intregi peste care s-a depus rugina si praful, strunguri indoite, sarme aninate pe care copii se dadeau huta, scartaituri si scrasnitul fiarelor batute de vantul de altitudine, care matura paiele de pe jos, impreuna cu tarana. Totusi pamantul curat din „fruntea” magazinului nu se amesteca niciodata cu zapuseala si cu scaietii din spatele lui, creand un tablou cat se poate de sinistru si straniu, ca un pact de neagresiune intre cele doua aripi ale cladirii.

Asta e amintirea culorii albastru, a cladirii cu ferestre pana in tavan si a frigului impanzit de umbra stropilor de var….

Anunțuri

Posted on Martie 1, 2011, in Memoriile unui romancier ratat and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: