REVELAȚIE LA ORDINEA DE ZI

Nu vreau primăvară. Pentru mine e ceva infectat, un soare infectat, o căldură infectată, un pământ infectat de dezgheț și amintiri infectate de ani buni. O urăsc pentru că e prea vie și mă grăbește fiind, în același timp, somnolentă în calmul și liniștea mortală de care atârnă cele douăzeci și ceva (trei?) de grade Celsius.

Nedorința de a suporta trivialitatea primăverii din martie-aprilie o am de la paișpe ani. Îmi amintesc și motivul și încerc să evit senzația în fiecare an tâmpit o pătrime din care e caldul acesta nervos. E lipsa senzației totale, lipsa extremității, nu e nici frig să simți fierbințeala de sub hainele grele, nici cald să tânjești după gheața de patinoar sau zăpada nisipoasă și scârțâitul obraznic de sub cizme. Primăvara e a-senzație. Atunci, când nu simți mediul PE propria piele, îți rămâne doar să simți dublu ce e SUB piele, iar sentimentul e cât se poate de iritant și scârbos (poate).

Ar fi vreo primăvară de tranziție care să dureze mai puțin de două săptămâni, trecerea să fie ca o durere scurtă, acută de măsea care dispare când  vezi cleștele? (ca în terapia carageliană din ”Dale carnavalului”). Terapia care ia forma lecturii pe acoperiș, în Ungheni, învelită în două sau trei pături. Mi-e plină lista de așteptare cu ”99 de  franci” (recomandată de fosta șefă), cu ”Delirul” predan și Cioran în ”Neajunsul de a te născut”…. și poate că amintirile infectate vor fi înlocuite cu altele (mai infectate?!), dar poate mai puțin bătrâne și lipicioase. Iar primăvara următoare va începe cu imaginea aniversară a unui acoperiș deranjat de prezența mea.

Nu vreau primăvară. Nu pot să-i atribui virtuți ci numai, în stil bacovian, tablouri dezolante și pline de lumina ascuțită ce tremură de partea cealaltă a cristalinului obosit. Nu vreau nici frunze scheletice de castan nou…și nici imaginea lacului aplatizat de aerul sufocant care contractă gânduri și aburi…

Primăvară nocturnă și clape tăcute…iată cele 2 luni pe care le vreau………….și nu le voi avea…….

Anunțuri

Posted on Februarie 14, 2011, in Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Ciudat, caci pentru mine, iarna permanent e un gol, trei luni in care emotiile mele se adincesc in vid si asteapta spiritul si caldura primaverii pentru a reveni la viata. Oricum, frumos scris. =)

  2. pentru mine iarna e ceva fals, dar viu….e fals pentru ca zapada acopera tot ‘murdarul’ si calci fara sa stii unde :D, metaforic vorbind, desigur, dar e si vie pentru ca o simti…simti ca e frig, prin urmare, e o dovada ca esti viu si tu 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: