Monthly Archives: Februarie 2011

REVELAȚIE LA ORDINEA DE ZI

Nu vreau primăvară. Pentru mine e ceva infectat, un soare infectat, o căldură infectată, un pământ infectat de dezgheț și amintiri infectate de ani buni. O urăsc pentru că e prea vie și mă grăbește fiind, în același timp, somnolentă în calmul și liniștea mortală de care atârnă cele douăzeci și ceva (trei?) de grade Celsius.

Nedorința de a suporta trivialitatea primăverii din martie-aprilie o am de la paișpe ani. Îmi amintesc și motivul și încerc să evit senzația în fiecare an tâmpit o pătrime din care e caldul acesta nervos. E lipsa senzației totale, lipsa extremității, nu e nici frig să simți fierbințeala de sub hainele grele, nici cald să tânjești după gheața de patinoar sau zăpada nisipoasă și scârțâitul obraznic de sub cizme. Primăvara e a-senzație. Atunci, când nu simți mediul PE propria piele, îți rămâne doar să simți dublu ce e SUB piele, iar sentimentul e cât se poate de iritant și scârbos (poate). Read the rest of this entry

Anunțuri

Război pe notele șatene

Război intr-o livadă de mere,

Război pe un câmp de maci,

Război pe rafturile bibliotecii

Inundate de crepuscul.

Război pe clapele unui pian

Și pe corzile unei viori

Război în albul ochiului care

Nu vede nimic

Pentru că e mort…și fericit…

Război pe notele șatene

Și în pletele tăcerii…

(trebuia să fie invers?)

Război nu mai este

Și nici Recompensă…

Praf de cuvinte sau cuvinte de praf…

E cald și plouă cu cerneală. Se împânzește cuprinsul dintre cer și pământ cu cuvinte șchioape și s-aude scârțâit de grafit tocit. Muzica ordonează acrostihuri care unesc țărna cu neantul de sus într-o infinită vocabulă neagră… urc pe litere ca pe-o scară continuă…se-ntâmplă să calc pe-un punct de pe “i” și mă-mpiedic  și-mi zdrelesc bărbia de litera dinainte, de litera dinapoi…

Un soare infectat arde urmele de zăpadă plină de noroi de pe marginea străzii. Crengi negre strălucesc în voluptatea luminii. Strălucesc și globuri oculare zgâriate de gânduri vorbărețe. Read the rest of this entry