Mă doare Dezghețul.


Toată ziua am vrut să încep să scriu așa – mă doare dezghețul.  Am răbdat din răsputeri până am încuiat ușa, am aprins o lumânare și m-am așezat pe geam….(geamul ăla lat prin care se vede luna când e senin, iar eu dorm, înghițindu-i metafora cu fiecare vis pe care-l trăiesc în locul ei, în toropeala dulce și caldă de partea asta de geam)…să-mi fie cald și să nu simt nimic decât că mă doare dezmorțirea din latența în care m-a văzut iarna, pe străzi, în prima-i zi… simțeam altceva atunci pentru că, de facto, nu simțeam nimic și, de aceea, devine și mai explicabil faptul că mă desfăt, acum, prinzând cuvinte din jurul meu desenate de firul de foc de alături și lipindu-le în caietul (de mate) în loc de numărători și numitori între care trasez linia de fracție ce zgârie  albeața hârtiei.

Și scriu acum, știind că nu înțelegi o iotă din ce vreau să spun….decât…dacă, nu cumva, stai și tu pe geam, în tovărășia unei lumânări… Îmi plimb degetele reci prin flacără. Lumina devine roșie, zâmbesc și recitesc ce-am înșirat, ca și cum aș încerca să mă inspir din notele altei (eu)… Ai avut dreptate – în fiecare zi totul e altfel: și cerul, și aerul pe care-l inhalezi, până și apa de la robinet (nu a fost o aluzie la calitatea epurării zilnice din Chișinău, nu? :D) Ți-am spus că e deoarece, în fiecare zi, CEVA se întâmplă. O succesiune incontrolabilă de momente strânse într-un mănunchi pe care l-am pus în loc de pătură acum, pe geam, făcându-mă să înțeleg că, de fapt, doare să simt…pentru că m-am obișnuit să nu îndrăgesc mai mult decât…

…decât CE? ….decât nimic… pentru că nimic a devenit (totul) de când a început Dezghețul.

Frigul a pătruns din inimă în artere și caută ieșirea. E prins, naiv și sufocat de fierbințeala cărnii, într-o cursă alegorică și frenetică ce mă face să tremur și, reflexiv, să-mi întind iar vârfurile degetelor spre focul benefic și fabulos prin motricitatea lui. Îl strangulez și-l sfarm peste hârtie. Scriu cu degete de foc o telegramă arsă lui ianuarie:

”Mă doare dezghețul pct

Frigul caută ieșirea pct

Ce rămâne în loc? pct pct pct”

Beznă.

Posted on ianuarie 17, 2011, in Uncategorized. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: