Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte… un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren… eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră… altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar… alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren… Şi fiecare uită, poate, un singur lucru… că trenurile astea nu duc nicăieri… cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren… în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar sinele se transformă în nisip… în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi…

Octavian Paler

Anunțuri

Posted on Octombrie 9, 2010, in Uncategorized. Bookmark the permalink. 5 comentarii.

  1. stradadefluturi

    genial
    reflecta realitatea. dura.

    hug’n’kiss :*

  2. stradadefluturi

    e Viata pe un peron?

  3. Eu nu sunt de acord ca toata lumea se lasa purtata de timp,dusa nicaieri de acel tren…unii isi stiu drumul in viata si acel drum il pot parcurge singuri cu toate obstacolele lui fara a urca intr-un ,,oarecare tren”…traind viata din plin pina la limita care ne duce in nefiinta.

  4. Incearca sa privesti dintr-o perspectiva universala, nu ca sa fii de acord cu ce am scris, dar cel putin ca sa intelegi de ce eu consider asta adevarat. Pana la urma, ajungi sa intelegi ca drumul pe care il parcurgi in viata are valoare numai pentru tine, tie iti pasa de drumul altora? nu, nu-i asa? iti cauti de drumul tau, dar privind, sa spunem asa, dintr-o ipostaza mai globala, nu conteaza delok de unde vii si unde pleci, pentru univers suntem nishte puncte materiale (stii ce-i aia, corpuri fizice de dimensiuni indeajuns de mici pentru a fi neglijabile). Oamenii caare isi cunosc drumul in viata, si trebuie sa recunoastem ca majortitatea dintre noi considera asa, inclusiv eu, isi creeaza de fapt propria iluzie a vietii, ca si cum ai alcatui un program Pascal complet inutil, dar care stii ca are pentru tine valoare pentru ca ai inclus in el o ratiune. Fiecare isi creeaza propria lume in care crede orbeste, dar ajungand la sfarsitul drumului, cum a ajuns Octavian Paler, si alaturi de el, o m,ultime de oameni care pur si simplu nu au gasit timp ca sa scrie despre asta, ajung sa inteleaga ca de fapt totul e iluzoriu, iar lumea lor creata va disparea odata cu ei, nelasand nimic in urma decat amintiri. Nu e neaparat sa fii de acord cu mine, cel putin sa intelegi ce vreau sa spun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: