Cânt? sau Plâng?

Astăzi m-am surprins cântând…

Simplu…sunetul a venit din interior…necontrolat…neoprit…ca un capăt de tumult……un tumult de repulsie, de ură, de singurătate și dor în care înot ca un naufragiat disperat și deznădăjduit…M-am obișnuit să simt ce vreau să simt, să plâng, când vreau să plâng, să tac, când vreau să tac…iar acum….acum cânt…

Neașteptat! M-am trezit ca dintr-o hipnotică reverberație și m-am speriat, pentru că interiorul meu, atât de tocit de vicioasa, dar necesara deprindere de a lăcrima…acum cântă…cu gura mea, dar fără mine…Un intrinsec detașat și obraznic care vrea să-mi arate, ca unui copil mic ce se îndărătnicește să asculte, ceea ce simt cu adevărat…

Astăzi m-am surprins cântând, dar nu era vocea mea…era sufletul care a riscat să-mi vorbească…”poate dacă ploaia s-ar opri”…

LA MULTI ANI, BLOG! AVEM UN ANIŞOR!