M-apropii zâmbind de ghişeu şi-ntreb cu sclipirea ceea-n ochi dacă aş putea avea certificatul de care am nevoie. Îl primesc. Mulţumesc. Iarăşi zâmbesc…
Serviciul de pază se-apropie încet de mine şi-mi spune că nu este permis să trec. Zâmbesc liniştit şi încerc calm să explic de ce anume am nevoie. Îmi permite să trec. Merci. Zâmbesc…
Vecinii, care abia au hotărât să iasă pe-afară, mă salută, sunt veseli. Le zâmbesc, bună ziua, şi grăbesc pasul ca să intru mai repede-n casă.

Am intrat. E umbră şi linişte. Arunc hainele-n toate părţile, pun masca pe masă şi plec în duş.
Nu mai zâmbesc…

sursa: http://nebun.tk/

Posted on septembrie 5, 2010, in Uncategorized. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. cat de adevarat … :-<

  2. Adevarat si dureros ca personal ma confrunt foarte des cu asta:(:(:(:…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: