Daily Archives: Iulie 9, 2010

MĂ MAI ŢINE CINEVA MINTE??

Din primul salariu ma duc la film.

:D:D:D…am nevoie de ceva care sa ma scuture, uite pin’acum ma tot gindeam cum sa izgonesc plictiseala de la servici si am gasit. – sa fac ceea ce demuuuuult n-am mai facut…sa ma deschid….sufleteste, m-am tot inkis de multa vreme, de fiecare data cind vroiam sa scriu, ma avertizam : „pentru ce, Lenutz? pentru ce naiba scrii, dak tot nu scrii ceea ce este intr-adevar??”…ei bine, ce sa fac daca nu am indeajuns har ca sa pot reda ceea ce este cu adevarat…

de aceea, risc.sa fiu neinteleasa, ignorata, ascunsa, iar neinteleasa si, pina la urma, intr-o mlastina hapsina, din care singura nu pot iesi…concluzia, deci, pina acum, nu m-am putut ajuta cu nimik, de-aia, nici ceilalti nu ma vor ajuta.just…dincolo de toate astea, daca nu scriu, nu imi e mai bine, daca scriu, nu imi va fi mai rau.

punct aberatiilor despre rostul articolului.

am nevoie de ceva NOU. daca, pentru fiecare ‘NOU’ e ceva particular, nu fac o exceptie.ca sa intelegi si voi, si eu, ce e ‘nou’ pentru mine, explic.

paulo coelho, unsprezece minute, alchimistul, veronika se hotaraste sa moara, The Secret, gospodini.blogspot.com, edUKation scholarship, incluzind toate starea mea de spirit de atunci, relatia mea hiper’cu fundul in sus’, optimista din februarie, pesimista din mai, acelashi job in fiecare zi, 6 ori pe saptamina, Discover My World, planuri de vara naruite, indepartarea de ‘Legenda mea Personala’, resemnarea cu ‘realitatea’ vietii (bullshit, realitatea tot eu am s-o fac, va place sau nu, cel putin pt mine:D), acelasi telefon, acelashi facebook, acelasi wordpress, acelasi scribd in fiecare zi…fiecare zi…fiecare zi….dendrariul care inka nu m-a cunoscut cu chitara in mina, LASM, promisiuni, etc, etc, etc….

ok, tot ce am citat pina acum e ceea ce am depasit deja in ultima jumatate de an, nu totul, desigur, numai ceea ce mi-a venit in minte la moment. ce e mai departe??? sa-mi spuna cinevaaaaaa…va rog, pentru ca singura nu pot sa-mi explic.sau mi-e lene, sau nu vreau, sau vreau, dar mai tare vreau ca si starea mea de acum sa ma imunizeze. nu stiu, kiar nu stiu.

mai am o ora de stat la servici, asa ca cel mai util lucru pe care il fac acum e sa scriu pe blog acest articol complet lipsit de sens pentru toata lumea, in afara de mine, ticsit cu aberatii care vor amuza pe oricine citeste si se bucura ca nu e in pielea mea.stilul ‘scriere libera’. imi place, observ ca ma detaseaza, imi scoate la iveala cinismul, si, poate, intr-o oarecare masura, absurditatea.mi-o permit, nu ma rusinez, nu ma deranjeaza, cine stie cind voi mai avea ocazia sa fiu asa?

stop.

operator Elena, buna seara.

tic …tic …tic…

ok, mersi mult, continui articolul. la ce m-am oprit? a da, la absurditatea mea de astazi, shi din ultima luna. cinstit, dar foooarte cinstit, vara nu e delok cum mi-am dorit-o. in mai, vara mea arata asa: apusul pe acoperishul casei mele, cu honey, sau fara…lacul de peste drum de casa, cu padurea lui cu tot, ungheni, casa mea scumpa, unde simt ca ma nasc din nou…nu, asta kiar nu e o absurditate, cine demult nu a fost acasa ma intelege, mersi. citeva lectii de culinarie in propria bucatarie, am vrut sa invats sa prepar lasagna si tiramisu, citeva carti la activ, mai bune decit ale lui paulo coelho (ma indoiesc, deci lectura esuata vara asta), plaja, vis irealizabil incepind cu criza economica mondiala, s-o manince nemtii:D, un motanash, sa-mi aminteasca ca sint blinda si gingasa(kiar asa sint?!…am si uitat(…), mult cintat la chitara, gratie strunelor noi de pe 2 iunie :X, sa ma reindragostesc, sa stiu ce ma asteapta la anul, sa-mi fac un ‘vision board’…

ceea ce s-a primit: serviciu de 6 ori pe saptamina, lucrez numai juma’ de zi, asta ma motiveaza, trezirea la 7…awful pentru o vara, incercarea de a citi „Twilight” pentru a diminua din plictiseala de la serviciu. FAIL. Twilight = a big BIG big shit, m-am plictisit mai mult, sa ma ierte fanii infocati ai lui robert pattinson peste care imi vine sa vomit, ups, iar am spus asta, ma iertati. o lunga shi ingrozitoare banda neagra in viatsa mea, (pakat k nu e makar din ciocolata), muuuuult pesimism, niciun scop realizat din mai, ungheniul l-am vazut numai pe 2 zile, shi atunci am fost sa ud florile si sa-mi iau costumul de baie care sta, si acum, in dulap, inca nefolosit, blogul dat care, sarmanul de el, suporta toata incertitudinea mea in ceea ce scriu, (imi iau revansa, promit!), oboseala de dupa serviciu, cine a spus ca dragostea e si suferintsa sa-si traga o palma buna sa se trezeasca, daca vreti va lamuresc de ce in privat, daca nu vreti, nu discutati ce am scris, lacrimi, dupa vreo 2 ani de repaus, in care storceam fiecare lacrima, pina am realizat ca nu face daca nu sint, fiecare zi ca cea de ieri si ca cea de miine, senzatia ca ma sufoc, pentru ca vreau sa schimb totul shi nu mi se primeste…sau nu ma stradui indeajuns, sau nu ma motiveaza nimic, sau sint…. slaba…am spus-o?????…God, atunci kiar e rau de tot…

ma alimentez cu unica shi, pina cind, cea mai rationala motivatie – e doar o perioada din viata mea, pentru ca sa o compar cu cele mai stralucite care vor urma dupa ea, de care imi voi aminti cu mindrie…pentru ca am rezistat.da, voi rezista, stiu ca voi rezista, stiu…..

deci, dupa cum spuneam, din primul salariu ma duc la cinema, un lux minuscul pe care mi-l voi permite…pentru ca merit.

mersi celor care au avut imposibila rabdare sa citeasca tot articolul acesta fara sens pina la sfirsit, indiferent de ce senzatie post-lectura aveti. pur si simplu va multumesc.

uite si inceputul. redevin iar eu 🙂 sa fie de bun augur….

Anunțuri