PERSPECTIVĂ

Este uimitor cât de puţin cunoaştem noi, oamenii, despre lume: despre ploaie, despre suflet, despre gând. Şi, în această oribilă neştire, vrem să ne simţim atotputernici şi atotştiutori, în timp ce cunoaşterea absolută este ca un câmp de flori – o căutăm pe cea mai deosebită (după părerea noastră) în depărtare, ademeniţi de mirosul ei, fără să realizăm că este, de fapt, la picioarele noastre… Nu invoc să priviţi în jur, ci doar să aruncaţi o privire în voi înşivă, pentru că doar dialogul cu Eul propriu este unica şi cea mai grea încercare ce vă va propulsa spre cunoaştere…pentru că El vă va spune…să fiţi atenţi pe unde călcaţi…

Posted on martie 18, 2010, in the luxury of being understood. Bookmark the permalink. Un comentariu.

  1. mda …. ar fi prea ideal sa nu gresim si sa fie toate „florile la picioarele noastre”…..sau poate nu……Un lucru shtiu: a fi bolnav de boala cunoasterii (nu dependenti :D) e intr-adevar ceva de perspectiva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: