Monthly Archives: Decembrie 2009

SĂRBĂTORI FERICITE!!!

Citîndu-l pe Gabriel Liiceanu, care ne spune că : „Te poţi întîlni cu cineva în idee; a înţelege asemănător sau la fel un lucru îşi dă încredere că felul în care ai gîndit este corect şi faptul acesta te poate propulsa.”, pot spune că faptul că suntem alături, în fiecare an, este deja o propulsare pentru fiecare dintre noi.

Este meritul nostru că suntem împreună în toiul sărbătorilor de iarnă, care au menirea să ne apropie, să ne unească şi să ne ajute să realizăm că suntem, în primul rînd, oameni şi fraţi şi este datoria noastră să vrem să trăim în armonie în societate, şi în armonie cu noi înşine.

Să luăm din lumina sufletului nostru şi să o dăruim celor legaţi sufleteşte noi şi celor care ne înconjoară. Să devenim mai buni, mai sufletişti, mai toleranţi, mai receptivi, mai mărinimoşi. Fie ca farmecul sărbătorilor sfinte să ne amintească de spiritualitatea şi de rostul nostru.

Vă doresc să vă deschideţi inima şi să lăsaţi bucuria şi împlinirea să vă încălzească sufletele. Fie ca îmbrăţişarea voastră caldă, vorba bună şi gîndul curat să fie cadoul cel mai de preţ pentru cei dragi, iar liniştea, armonia, satisfacţia reuşitelor, fericirea de a fi alături, sănătatea şi bunăstarea în căminele dumneavoastră să nu cunoască limite.

SĂRBĂTORI FERICITE TUTUROR!

Anunțuri

CEEA CE NUMESC EU „NATURĂ PUR OMENEASCĂ”

Într-o oarecare măsură, cu toţii sîntem nişte superstiţioşi. Anume asta ne ajută(sau ne daunează) atunci, cînd oricare alt raţionament logic nu ne mai dă acel impuls să avem încredere că ceea ce facem este corect. Cît de realişti nu am pretinde că sîntem, latura noastră devotată paranormalului iese la iveală cînd speranţa unică se tranfigurează în nazuinţa unui miracol.

ASTĂZI E ZIUA SCRISORILOR…

Oraşul Revelaţiilor,

Anul Trecerii

Astăzi, este mai mult decît o zi deosebită…

Astăzi, deşi  nu este unica zi din an în care aş putea să o fac…

Astăzi, chiar dacă ceea ce scriu nu poate să redea ceea ce simt…pentru că astfel de sentimente nu pot fi scrise….spuse…cîntate….ele pot fi doar demonstrate…

Astăzi, Mamă, Îţi scriu…Da, Îţi scriu Ţie…deşi nu obişnuiesc şi nu aş fi crezut că voi simţi vreodată nevoia să o fac…dar uite că o fac…Îţi scriu o scrisoare…la fel ca şi cînd eram mică şi Îţi scriam fel de fel de declaraţii copilăreşti pe foi colorate ca să-Ţi demonstrez că Te iubesc…chiar dacă dupa aia făceam  încă o gafă…încă una pe care Tu o iertai cu toată dragostea Ta de Mamă…mai ţii minte?…da da…atunci cînd furam flori din grădina primăriei şi Îţi aduceam aproape în fiecare zi bucheţele mici şi hazlii…pînă nu primeai observaţii…(de ce le primeai Tu şi nu eu?)…Uite că azi, nici măcar nu ştiu cu ce să încep…ah…am atît de mult nevoie de vechile şi simplele cuvinte de recunoştinţă ale fetiţei de 8 ani care decupa flori pentru încă o felicitare…Mi-e dor de acele cuvinte…şi de acele momente…şi de acele flori furate…şi de acea eu…numai Tu ai rămas aceeaşi, Mamă…aceeaşi…De mi-ar ajunge cuvinte să le pot orîndui după bunul plac şi să Îţi spun…cît de mult însemni pentru mine…ba nu…cuvintele nu Îţi vor spune nimic…cuvintele sînt doar cuvinte…nu am învăţat mult din ele…am învăţat din lacrimile Tale….ele mi-au spus mai multe despre viaţă decît orice predică…orice lecţie…

Şi chiar dacă s-ar cădea să Ţi-o spun în fiecare zi, pentru că fiecare zi trăită este propria  noastră realizare…asta e natura noastră, a oamenilor, s-o spunem o singură dată în an, şi atunci, să concentrăm într-o unică urare toata afecţiunea pe care am purtat-o anul întreg…ne străduim ca aceste cuvinte să ne amintească mereu de propriul nostru rost, de tot ce ne leagă pentru totdeauna de această lume…Astăzi, Mamă, Ţi le spun Ţie, ca simbol al timpului pe care îl domini…îl reprezinţi…îl trăieşti alături de mine…LA MULŢI ANI, MĂMICO DRAGĂ! LA MULŢI ANI!…

pentru tot ce ai sacrificat…

pentru tot ce ai suferit…

pentru tot ce ai îndurat pentru mine…

pentru că mi-ai fost alături…

pentru că îmi interziceai multe lucruri şi pentru că nu regret asta…

pentru că ai crezut în mine mai mult decît eu însumi…

pentru că întotdeauna ai ştiut răspunsul corect la toate întrebările…

iar cînd a fost nevoie m-ai lăsat sa-l găsesc singură…

pentru că mi-ai oferit ocazia să îţi simt lipsa şi să preţuiesc clipele cînd sîntem împreuna…

pentru că nimeni şi niciodată nu îmi va înlocui dragostea pe care mi-o oferi…

pentru asta…şi pentru tot…

Îţi mulţumesc…

Din care vis s-a intrupat,

Aievea sau adevărat, Mama…

Cînd cu blîndeţe îi zîmbea

Celei care gîngurea  întîiul „Mama”

Mi-ar fi adus fără să cer
Pînă şi luna de pe cer, Mama…
Dacă plîngeam, plîngea şi ea…
Dar lacrimile mi le ascundea năframa

Dacă sînt om, dacă trăiesc,
Doar ţie vreau să îţi mulţumesc,
M-ai învăţat să am un rost,
Să ştiu ce sînt, să ştiu ce am fost
Să pricep ce înseamna acasă,
Şi, vorbind de casa mea,
Să mă gîndesc la dumneata, măicuţa mea…

S-au prins într-o salbă anii ce au trecut…

Oricît aş vrea, aş încerca, să îţi arăt iubirea mea, Mamă…

Iubirea ta pentru copiii
Nimic n-o poate depăşi, Mamă…

Aşa e scrisă legea firii
Şi nicicînd n-o poţi schimba…

Mamă,


Dacă sunt om, dacă trăiesc,
Doar ţie vreau să îţi mulţumesc,


Mamă…

Notă pentru sfîrşit

„Singura iubire în care nu aştepţi nimic – nici certitudinea sentimentului împărtăşit, nici ecoul gesturilor tale în celălalt, nici un cuvînt de mărturisire şi încurajare şi în care lipsa răspunsului, nerecunoştinţa şi vexaţiunea nu micşorează cu o iotă iubirea ta pentru celălalt – este iubirea pentru copilul tău…” (…)

Lenuţa

Scurta recenzie la filmul „Secretul”

Ei bine, ştiu că recenzia se face la opere literare sau ştiinţifice, nu am uitat să consult DEX-ul înainte să dau denumire articolului. dar astăzi, în limita excepţiilor (ale mele, desigur), fac o recenzie la film din simplu motiv că altfel nu ştiu cum să o numesc.

Cu vreo 2 ore în urmă, am vizionat un film fantastic. Nu, nu din categoria „fantastic”, ci din categoria filmelor care merită vizionate. Se numeşte „The secret”(„Secretul”). Un film totalmente psihologic, care nu mi-a atras atenţia atît de mult la bun început, dar  l-am downloadat şi l-am lasat „pentru altă dată, cînd voi avea timp liber”. Ce bine că m-am răzgîndit şi l-am privit astăzi! nu regret deloc această oră pe care am petrecut-o privind filmul, deoarece, într-o oarecare măsură, a schimbat ceva în mine.

OK, nu vreau să fiu sîcîitoare şi lamentabilă şi vă spun despre ce e. Filmul elucidează faptul că sîntem rezultatul a tot ce gîndim şi a tot ce facem. totul ce se întîmplă cu noi este creat tot de noi, pentru că există o putere, numită Legea Atracţiei, care atrage totul despre ce gîndim.  Oameni de ştiinţă, care studiază fizica cuantica, antreprenori, specialişti în studierea diverselor culturi vorbesc desre el, Secretul. Secretul este puterea de atracţie. Este de ajuns să vrei ceva foarte mult, ca peste puţin timp, să ai acel ceva, din simplu motiv că te-ai gîndit la el incontinuu, ţi-ai imaginat cum îl foloseşti. De exemplu, ţi-ai imaginat, stînd în fotoliu în faţa televizorului, cu ochii închişi, că te afli într-un automobil luxos, sau că eşti într-o călătorie, sau că ai cîştigat la o loterie sau orice alt lucru despre care ai crezut că este imposibil de realizat. Se va realiza, pentru că te-ai gîndit la el, pentru că îl vrei. Nu trebuie să te gîndeşti la modul în care obţii acest lucru, trebuie să-ţi focalizezi mintea asupra rezultatului final, şi el nu va întîrzia să vină.:)

Sfatul meu acum este să priveşti acest film, să-i acorzi o ora din timpul tău liber pentru a înţelege unele lucruri pe care, probabil, le cunoşti, dar nu ai pătruns în esenţa lor.